Am vazut lumina zilei pe data de 3 octombrie, intr-un an “revolutionar”, la o data cand Germania zidita se prabusea. Pe vremuri, cand eram mai “tinerica” si mai oachesa (nu ca acum nu as fi) obisnuiam sa spun si sa cred ca intreaga Germanie celebra in urale, emotionata in Trabant-urile de carton nasterea mea.
Consideram ca acest mic detaliu al vietii mele nu ar fi ceva intamplator si am inceput sa ma conving ca dragostea mea pentru tarisoara asta era justificata, dezvoltand totodata o obsesie care a dus la o alta nastere si anume a unor auto-mituri. Uitandu-ma la vederi sau imagini am cunoscut Berlinul initial dintr-un manual pricajit cu foi galbene unde erau insiruite cateva muzee, neintelegand cum pe un petec atat de mic, se poate afla si o “Museumsinsel” (va sa zica pe malul unui rau exista si alte lucruri decat caini maidanezi si gunoaie plutitoare).
Nu stiu cum se face ca in general lucrurile pe care la inceput le-am dispretuit sau urat am ajuns sa le iubesc sau sa le ador, poate din simplul motiv ca aceste 2 extremitati sunt atat de intense incat se poate trece usor de la una la alta. Vorba frantuzului “Qui s’aime, se taquine”. Germana m-a tachinat mai intai atat de tare, incat prima mea nota, 1 (unu!) pe care am primit-o, cand i-am soptit unei colege mai puturoase decat mine conjugarea verbului “sein”, m-a facut sa primesc ulterior o mama de bataie cu papucul mamei, “Made in China”.
La inceput mi s-a parut un eveniment sa inteleg topica intr-o propozitie secundara si ma consideram la fiecare fraza corect construita printre “cei alesi”. M-am aprovizionat bine cu carti presarate cu “Genosse” si “Genossin” si am inceput sa invat prin intermediul lor si ceva despre doctrina ceausista. Apoi, prin sacrificii financiare inumane, am primit un calculator. Pentru ca era moda “Messenger”-ului, am zis sa caut si un partener de conversatie nemtalau, care sa-mi “stimuleze” cunostiintele mele de inalt nivel. Primele randuri primite de la un individ (sau individa??? orice e posibil in lumea nemiloasa virtuala) au fost politicoase, insa cand i-am raspuns la intrebarea “de unde esti?”, am fost asociata imediat cu spatiul acela “estic”, care livreaza femei pentru placeri carnale, astfel incat cuvinte ca “Muschi” sau “Schwanz” (cuvinte greu de gasit in dictionar, ramase asadar pe vremea aceea o enigma) nu au incetat sa apara. Descopeream pentru prima oara perversitatea nemtilor pe care o intalnesti la cazuri in stilul Fritzl (ma rog, el era austriac).
Read Full Post »