Cand am vazut pentru prima oara filmul asta, mica fiind, imi imaginam cum ar fi daca as trai si eu in viitor o astfel de poveste, emotionanta, seducatoare, extrema, inaltatoare si de ce nu tragica…Mi se parea aproape imposibil atunci, aproape de negasit o astfel de poveste…; si-mi doream si eu un baietel blond cu ochi albastri ca marea;
curand, m-am imbarcat pe vasul asta, am platit biletul ce-i drept destul de scump, am cochetat la inceput, am dansat in cerc, fara iesire si in final am evadat in acea iubire din clasa de “mijloc”; m-am bucurat pana in ultimul moment, dincolo de bariere, pana ce vasul s-a scufundat…si totusi eu m-am reimbarcat pe el, traind la nesfarsit un “deja vu”, o repetata implinire si despartire; in final, am descoperit cu stupoare ca vasul nu s-a scufundat niciodata de fapt, atat timp cat ai incercat sa iubesti in mii si mii de feluri…el va pluti la infinit, pentru ca asta e in natura lui, sa duca povestile de pe un tarm in altul, dintr-un timp in altul, de la un om la altul…
