Ma bucur asa de tare ca esti fericit in sfarsit…Sper ca implinirea profesionala sa o regasesti si pe plan sentimental. Meriti tot binele din lume, esti atat de…hmm cum sa te numesc? ai fost mereu langa noi toti, ai facut parte din noi…si ai acel dar, faptul ca ne faci la fiecare pas sa zambim. Dar nu de asta ti-am scris, tu stii toate astea mai bine decat mine…atunci cand te dai modest. Am sosit azi de dimineata in Istanbul, orasul copilariei mele…acum iti trimit mailul de la o cafenea de-a lungul Bosforului…Se face seara si soarele se vede printre turnurile Hagiei Sofia…Mai tii minte cand ne urcam prin turnul Galata si ne ascundeam pana semiluna noptii ne anunta ca trebuie sa plecam acasa? Ahh…si cerul asta rosu, ca un mar copt arzand in flacari…imi aminteste de iubirea mea pierduta, deprimanta, care m-a secatuit si m-a obosit…aici, departe ma simt in sfarsit eliberata. Am senzatia ca nu am am ce sa simt pt el….am trecut de la indiferenta, la iubire patimasa amestecata cu ura si daruire…am trecut prin toate si nu mai am ce sa simt…simt un gol, parca doar gandul la el, ma seaca de puteri…si parca traiesc o continua convalescenta…care debordeaza de incertitudine…
Heh, sunt sigura ca ti-a scapat o lacrima, pe obrazul tau neras, de la sentimentele mele lacrimogene…; dar tu stii si ma intelegi, trebuie sa urlu, trebuie sa comunic, trebuie sa spun lucrurilor pe lume, caci asa sunt eu…Acum ma ridic si plec, mi-am inchiriat apartamentul care are vedere si la casuta noastra veche, acum cumparata de holdingul imobiliar Levent Adynoglu. Dar banii, suferinta nu pot sterge amintirile din mintea oamenilor; apelam la ele de fiecare data cand vrem sa retraim cele mai frumoase momente dintre trecut; off, Doamne, Allah sau cum sa spun? Aici e mereu oaza aceea de liniste in fiecare zgomot, in fiecare claxon, in fiecare val, in fiecare cantec care pleaca din moschei, biserici sau singagogi…Sper ca esti bine.
Cu drag,
Sedef Feinherz







De curand, mai exact acum cateva saptamani am inceput sa iau parte la un curs de dezvoltare personala (psihoterapie experentiala), care mi-a oferit poate cele mai frumoase si valoroase ore din viata mea recenta. Am descoperit cat de usor poti relationa cu oamenii si cat de usor ii poti intelege, intelegandu-te pe tine; de aceea, mi se pare minunat cum oameni, tineri de 20-24 de ani se schimba si evolueaza in decursul a 3 ore cum altii ar evolua in 30 de ani; atmosfera de acolo este atat de deschisa si de naturala, incat ma mir cum 15 necunoscuti initial ajung sa se cunoasca ca si cum ar fi prieteni de o viata pictand, jucand teatru, razand, scriind, analizand fotografii si multe altele…astazi de exemplu, trebuia sa ne scriem pe spatele fiecaruia(de care era atasat o foaie), fara ca sa tragem cu ochiul, ce iubim la celalalt, ce apreciem si ce ne-a impresionat in mod deosebit…in cazul meu imaginea spune totul…