Mailuri de dincolo 2

Dragul meu Sorin,

Ma bucur asa de tare ca esti fericit in sfarsit…Sper ca implinirea profesionala sa o regasesti si pe plan sentimental. Meriti tot binele din lume, esti atat de…hmm cum sa te numesc? ai fost mereu langa noi toti, ai facut parte din noi…si ai acel dar, faptul ca ne faci la fiecare pas sa zambim. Dar nu de asta ti-am scris, tu stii toate astea mai bine decat mine…atunci cand te dai modest. Am sosit azi de dimineata in Istanbul, orasul copilariei mele…acum iti trimit mailul de la o cafenea de-a lungul Bosforului…Se face seara si soarele se vede printre turnurile Hagiei Sofia…Mai tii minte cand ne urcam prin turnul Galata si ne ascundeam pana semiluna noptii ne anunta ca trebuie sa plecam acasa? Ahh…si cerul asta rosu, ca un mar copt arzand in flacari…imi aminteste de iubirea mea pierduta, deprimanta, care m-a secatuit si m-a obosit…aici, departe ma simt in sfarsit eliberata. Am senzatia ca nu am am ce sa simt pt el….am trecut de la indiferenta, la iubire patimasa amestecata cu ura si daruire…am trecut prin toate si nu mai am ce sa simt…simt un gol, parca doar gandul la el, ma seaca de puteri…si parca traiesc o continua convalescenta…care debordeaza de incertitudine…

Heh, sunt sigura ca ti-a scapat o lacrima, pe obrazul tau neras, de la sentimentele mele lacrimogene…; dar tu stii si ma intelegi, trebuie sa urlu, trebuie sa comunic, trebuie sa spun lucrurilor pe lume, caci asa sunt eu…Acum ma ridic si plec, mi-am inchiriat apartamentul care are vedere si la casuta noastra veche, acum cumparata de holdingul imobiliar Levent Adynoglu. Dar banii, suferinta nu pot sterge amintirile din mintea oamenilor; apelam la ele de fiecare data cand vrem sa retraim cele mai frumoase momente dintre trecut; off, Doamne, Allah sau cum sa spun? Aici e mereu oaza aceea de liniste in fiecare zgomot, in fiecare claxon, in fiecare val, in fiecare cantec care pleaca din moschei, biserici sau singagogi…Sper ca esti bine.

Cu drag,

Sedef Feinherz

Uhh…not in this weather

Training Dragoste si Sexualitate cu Dr. Andre Moreau

Dr.Andre Moreau sustine un training pe tema : Dragoste si Sexualitate – relatie si comunicare in perioada 12, 13, 14 martie (vineri, sambata, duminica) cu costul de 500 RON la Bucuresti. Trainingul Dragoste si Sexualitate – relatie si comunicare se va desfasura in jurul unui nucleu de subiecte incitante si foarte interesante: * dragoste, * intimitate, * libertate * comunicare asertiva, * comunicare non-violenta * responsabilitate * negocierea granitelor in cuplu * sinceritate in raport cu noi insine si cu ceilalti * autocunoastere si autoacceptare, * si multe altele Trainingul este unul interactiv. Fiecare participant va avea ocazia sa isi exploreze propria interioritate, sa isi descopere tiparele repetitive de actiune, sa devina mai constient de credintele dupa care se ghideaza in relatiile parteneriale si… multe altele. Trainingul isi propune sa stimuleze in participanti descoperirea si dezvoltarea * abilitatilor de seductie, * capacitatilor de a folosi limbajul corporal pentru a deveni mai atragatori, mai congruenti, mai interesanti, * capacitatilor relationale si de comunicare, * farmecului personal Trainingul se desfasoara vineri de la ora 17 la 20, sambata si duminica de la ora 10 la 19, cu pauza de pranz. Locatia: va fi comunicata ulterior. La sfarsitul trainingului veti primi o diploma de participare cu parafa „Y voir clair”- comunitatea terapeutica din Belgia. Data limita de inscriere si achitare a cursului este 8 martie 2010. Grabiti-va sa va inscrieti! Acest curs are un numar de locuri limitat. Important!!! Pentru studenti reducerea este de 5%. Plata trainingului pana la 15 februarie, beneficiaza de reducere de 10%. Pentru fiecare participant care mai aduce un prieten/o prietena reducerea este de 10%. * Reducerile nu se cumuleaza. Intrebari si inscrieri:Udrea Luiza 0745074803 sau udrealuiza@gmail. com

Mailuri de dincolo(Briefroman)

Dragul meu Sorin,

M-ai rugat sa-ti scriu cu atata indarjire si uite ca dorinta ti s-a indeplinit. Astazi mi-am dat seama cat de importanta e sanatatea, cand, pentru o ora am crezut ca o sa-mi pierd vederea: m-am trezit brusc, cu o pata rosie imensa pe ochi(o hemoragie subconjunctivala probabil) si atunci s-a declansat haosul in mintea mea. Mii de ganduri mi se infiripau in gand ca un uragan care spulbera cea mai mica urma de ratiune. Ma gandeam ca o sa se extinda, ca o sa-mi acapareze intreg ochiul si in final o sa-mi slabeasca acuitatea vizuala si asa plapanda si muribunda pe care o am…; disperata am izbucnit in plans, m-am rugat la D-zeu si, ceea ce am citit pe internet ca trece in minim 3-4 zile, a trecut in mai putin de ora….Mi s-a parut ca a fost un mic miracol personal…am fost mai aproape de morala: am realizat cat de importanta e sanatatea in locul vietii noastre…O iubesc, o pretuiesc si o ador…Mi-am dat seama cat de usor se poate distruge echilibrul psihic, manat de dezechilibrul fizic…; dar am fost puternica si am apelat in cele din urma, la Instanta care nu m-a lasat nicidoata la greu si Care are grija de fiecare dintre noi. Atunci cand te-am sunat la ora aia tarzie, dar eram disperata, nu stiam cum sa reactionez si cum sa procedez…Oricum iti multumesc ca mi-ai alungat teama din ochi si m-ai facut sa zambesc cu glumele tale inegalabile…Sa-mi scrii negresit!

Cu drag,

Sedef Feinherz

Adrian Nuta

Cand l-am cunoscut prima oara pe acest domn, am ramas foarte placut impresionata de personalitatea sa persuasiva, motivanta, care scoala pe oricine din lenea gandirii…; un om fara varste, care misuna a dinamism, reuseste sa spuna cate o maxima proprie, de fiecare data cand deschide gura; e un model pentru orice viitor psihoterapeut, orice viitor profesor, sau pentru oricine care doreste sa faca ceva in viata sa…si sa nu devina treptat, un produs rigid si superficial al societatii in care traieste; il recomand ca si consilier, pentru ca reuseste sa fie atipicul dintr-o breasla care tinde catre mercantilism…

http://www.adrian-nuta.ro/

Copilasul meu, Teodor

Un baietel de mai putin de un an, cu un perisor ca un puf, fin ca si catifeaua, bucalat si rosu in obraji, cu niste ochi mari si un suras minunat, natural, pur si jucaus; mananca incet si mai mult rade…permenant e numai un zambet si trezeste in tine, acea flacara a copilariei…incearca sa gangure ceva, ma atinge si vrea sa ma apuce, sa ma cunoasca, caci singura cale de a cunoste pt. micuta lui varsta e atingerea…e o dragoste la prima vedere, ce trezeste in orice fata/femeie, instictul acela matern, care te face inca de la doar 5-6 ani sa plimbi papusi in carucioare…Toti ca el sunt niste ingerasi pe pamant, care incearca sa ne dea un semnal, sa ne retragem din lumea noastra superficiala si trista, intr-o lume mica, dar plina de insemnatate si nestiut; ce poate fi mai frumos de atat?

Uzina de placeri

 Ma trezesc pe un crivat ce-ti patrunde in piciorusele descoperite sub o fusta timida, intr-o sala de spectacol a Teatrului Nottara; piesa? “Uzina de placeri”…cu un nume sonor a fantasme erotice, piesa nu respecta ceea ce-ti induce titlul;  intr-o garsoniera a unui batran monoton, unde ceasul oboseste din cand in cand sa bata, mobilierul geme de mucegai si praf, isi face aparitia un chirias sarmant, cu trup atletic si privire fugara; timp de 2 ore observi in fata ochilor transformarile fulgeratoare pe care le sufera cei doi…transformari emotionale, financiare, vulgare…; presarata cu pasaje de glume incediare si uneori lascive, piesa detine, dincolo de aura umoristica, un profund caracter moralizator, la adresa oamenilor materialisti, care nu vad dincolo de aparente si de bani…

De Valentin Nicolau

Regia: ALEXANDRU BERCEANU, Scenografie si costume: INA ISBĂŞESCU

În distribuţie: VIRGIL OGĂŞANU, CRENGUŢA HARITON,

DAN BORDEIANU / LUCIAN GHIMIŞI

SALA “GEORGE CONSTANTIN”

Fericire in Bucuresti

Azi mi-am rezervat o dupa-amiaza ce s-a transformat intr-o seara luunga, doar pentru mine si zapada din Bucurestiul murdar, care face sa dispara pentru cateva zile jegul de sub ea…Am fost intr-un parc unde, altadata, domnisoarele veneau imbrobodite la bratele domnilor cu paltoane lungi si joben…; am admirat acea luna sfartecata, ce-mi aduce aminte de steagul prea iubitei mele Turcii…si ma vedeam dusa pe un covor fermecat in palatul lui Aladin…; in mijlocul zapezii, m-am avantat in locurile unde odinioara cutreieram cu colegii mei si ne povesteam rautati despre profii din liceu…se nasteau acolo idile, priviri fugare si alte lucruri jucause…tipice adolescentei; si m-am aruncat in zapada aceea ce-mi patrundea pana la piele, am facut “ingerasi” si am simtit ca traiesc, ca respir o viata ce-mi curge prin vene, o viata ce a fost inghetata la -20 de grade…iar acum s-a dezmortit….ah, aerul acela ce-ti amorteste plamanii, aerul acela ce-ti aduce aminte de copilarii si sanii, de chiuituri si mirosuri de scortisoara, de turta dulce si alte bunataturi…ah, cat ador locurile vechi si broderiile atarnate acum o suta de ani de peretii cladirilor, de vreun “sculptor” iscusit, dar anonim; acum deasupra lor, atarna iluminatii “postmoderne” aruncate de vreun primar grabit…Si simti cum gheata iti patrunde in ghete, cizme, bocanci…si ca o mie de ace te patrund…dar nu! tu nu o percepi! doar o adulmeci…pentru ca acum esti una cu omatul…

Seara oficial suedeza la Sala Radio

Eveniment: Seara Suedeza- organizata de ambasadorul Suediei

Purced pintre strazile din jurul generalului Berthelot, un pic pierduta si ametita de frigul care-mi ingheata corneea…Alaturi de alte colege de la suedeza ajungem la Sala Radio…Locul primar unde romanii seriosi iau legatura cu sistemul radiofonic din intreg mapamnondul; intrate un pic mai devreme am simtit mirosul de “glögg”(un fel de vin fiert cu migdale si scortisoara) si de alte minunatii culinare suedeze; in scurt timp, sala se umple de personalitati diplomatice-ambasadori, oameni politici cu reputatie internationala, dar si profesori si alti interesati de cultura suedeza; ambasadorul Mats Åberg, cu buna-dispozitie, arhicunoscuta, isi pofteste invitatii cu doleante oficiale; din cand in cand un chelner apare cu platoul de mici aperitive si deserturi suedeze-hering afumat, sandvisuri de peste, supa de fructe, fursecuri cu sofran si altele…in concluzie combinatii care mai de care mai rafinate; lumea misuna in intreaga sala, grandioasa cu picturi in rosu si negru pe pereti…; imbracate in rochii sau fuste extravagante doamnele, agatate de bratul domnilor lor, converseaza aprig sau barfesc pe la urechi; in vazduh plutesc tot felul de limbi straine(engleza, suedeza, franceza, spaniola, germana…) mai rau ca in ziua de Rusalii…; noi, tinere imbobocite, aflate in floarea varstei parem sa dam o nota de culoare atmosferii un pic sobre; in scurt timp isi fac aparitia colegele mele cantand colinde suedeze, imbracate in alb; pare ca o gloata de ingeri se coboara si vestete sosirea Sfintei Lucia a carei zi a fost celebrata ieri; apoi mergem in Sala Mihail Jora si ramai inmarmurit: o sala imensa cu o orga supradimensionata pe fundal care pare ca e desprinsa dintr-o pictura suprarealista a lui Dali; in centru ambasadorul Suediei tine un speech, facand loc pianistului Patrik Jablonski; cu degetele infierbantate se apuca sa execute diverse lucrari ale marilor compozitori…in sala e o atmosfera inaltatoare, iar orga si muzica de pe fundal te fac sa te crezi un mic suflet la picioarele unui urias nevazut…

Iubesc la tine ca…

De curand, mai exact acum cateva saptamani am inceput sa iau parte la un curs de dezvoltare personala (psihoterapie experentiala), care mi-a oferit poate cele mai frumoase si valoroase ore din viata mea recenta. Am descoperit cat de usor poti relationa cu oamenii si cat de usor ii poti intelege, intelegandu-te pe tine; de aceea, mi se pare minunat cum oameni, tineri de 20-24 de ani se schimba si evolueaza in decursul a 3 ore cum altii ar evolua in 30 de ani; atmosfera de acolo este atat de deschisa si de naturala, incat ma mir cum 15 necunoscuti initial ajung sa se cunoasca ca si cum ar fi prieteni de o viata pictand, jucand teatru, razand, scriind, analizand fotografii si multe altele…astazi de exemplu, trebuia sa ne scriem pe spatele fiecaruia(de care era atasat o foaie), fara ca sa tragem cu ochiul, ce iubim la celalalt, ce apreciem si ce ne-a impresionat in mod deosebit…in cazul meu imaginea spune totul…