De curand, mai exact acum cateva saptamani am inceput sa iau parte la un curs de dezvoltare personala (psihoterapie experentiala), care mi-a oferit poate cele mai frumoase si valoroase ore din viata mea recenta. Am descoperit cat de usor poti relationa cu oamenii si cat de usor ii poti intelege, intelegandu-te pe tine; de aceea, mi se pare minunat cum oameni, tineri de 20-24 de ani se schimba si evolueaza in decursul a 3 ore cum altii ar evolua in 30 de ani; atmosfera de acolo este atat de deschisa si de naturala, incat ma mir cum 15 necunoscuti initial ajung sa se cunoasca ca si cum ar fi prieteni de o viata pictand, jucand teatru, razand, scriind, analizand fotografii si multe altele…astazi de exemplu, trebuia sa ne scriem pe spatele fiecaruia(de care era atasat o foaie), fara ca sa tragem cu ochiul, ce iubim la celalalt, ce apreciem si ce ne-a impresionat in mod deosebit…in cazul meu imaginea spune totul…
Iubesc la tine ca…
En ny kapitel
Det var en gång, när de andra människorna älskade varandra; en sådan människa var jag också, men nu är jag inte mer…jag förstår inte varför jag alltid gjörde fel när jag blev förtjust i honom…min bok född för 20 år sedan samtidigt med mig…jag startade att skriva en ny kapitel med dig, jag drömde om ovanliga saker, möjligtvis eftersom jag är bara 20 år gammal…jag är ännu omogen…men det är inte slutet, det är en ny kapitel in den jag vill vara glad med en andra person som förtjänar mig…åh, livet hur mycket vackert är du!!!
Un Nobel cu origini române-Herta Müller
Herta Müller, scriitoare germana nascuta in Romania, castiga Premiul Nobel pentru Literatura in acest an; romanele si poeziile ei sunt inspirate din realitatea comunista si din experienta tragica pe care a trait-o sub presiunea securitatii; absolventa a Facultatii de Filologie-Germanistica a Universitatii din Timisoara, lucreaza de-a lungul timpului ca traducatoare intr-o fabrica obscura; emigrata in RFG( Republica Federala Germana), isi exprima in atentia presei germane(in special la cotidianul “Der Spiegel”) trairile sub dictatura ceausista; cu mama deportata in Uniunea Sovietica intr-un gulag, iar tatal fost membru SS-Waffe, Herta se trezeste singura in fata unor fiare spalate pe creier de ideologia socialista; cu naturalete si talent, Herta Müller prezinta si duce mai departe in statul ei adoptiv-Germania, imaginea gri a Romaniei ante si post-decembrista. Pentru cartea sa, ” Atemschaukel”, Herta aduce Germaniei, dar si tarii sale natale, inca un motiv de a se simti privigeliate cu asemenea genialitate; Angela Merkel, ca si cancelar sustine cu mandrie ca reusita Hertei este inca un semn minunat la 20 de ani de la abolirea comunismului.
Mai multe pe http://www.dw-world.de/dw/article/0,,4775947,00.html
Shht! Incepe…
Asta seara ca de obicei, ma bucur de viata, ca pe vremurile cand nu stiam decat sa zambesc; cutreierand magazinele pline de oameni pe jumatate adormiti, pe jumatate bucurosi ca se apropie weekend-ul, caut un moment sa ma odihnesc; intrand in Curtea Berarilor aleg o masa, o rezerv si ii zambesc chelnerului ca unui vechi prieten, pe care nu l-am mai vazut de un secol…; apoi ies, agatata de un brat si razand si glumind si radiind, a fericire, pe sub felinarele in care palpaie becurile aproape arse, in linistea aceea de pe Lipscani, simt un miros de vechi, aud zgomotele unor instrumente agitate, rasetele in hohote ale unor turisti burtosi de la Carul cu Bere; apoi ma trantesc pe o banca rece, masinile misuna pe Bulevardul Magheru, iar eu vorbesc si vorbesc si rad si ma amuz, ma amuz de lumea care nu cauta decat valoarea materiala, ma amuza efemeritatea ei…intru si ma asez pe un scaun pufos, luminile se sting si e liniste!!!Shht! incepe filmul…filmul vietii mele…
Amintiri din epoca de aur-FILMUL
Mergand pe strazile Bucurestiului de noapte, m-am hotarat spontan, cum imi este obiceiul, sa merg la film-alaturi de un bun prieten; asadar, cumparam bilete si peste ceva timp ne ocupam locurile; in mod ciudat, sala se umple constant in 10 minute, este deja plina…cu tineret; incantator as putea spune, inseamna ca filmul pare promitator. “Amintiri din epoca de aur” este semnat de Cristian Mungiu, presarat cu faze care mai de care mai comice, inspirat din faptele legendare ale anilor ante-revolutie; atipic, pentru filmele de pana acum care vorbeau de perioada ceausista, intr-o nuanta cinica, neagra, pesimista si revoltatoare, filmul lui Mungiu abordeaza partea frumoasa a vietii, partea plina a paharului, la care romanul contemporan schiteaza un zambet nostalgic; apreciat la festivalul de la Cannes si de presa internationala, “Amintiri din epoca de aur” merita toate aplauzele, toti banii…nu degeaba umple salile, chiar si din cele mai “modeste” cinematografe…
Mi-e sila!!!
Mi-e sila de oamenii parveniti, care nu stiu sa aprecieze decat puterea banului, dobandita cu sau fara munca; oamenii care uita de unde au plecat, si ii vad pe cei care au fost ca ei odinioara, niste fiinte demne de compatimit; uitandu-se la ei de sus, parvenitii cauta cu orice pret sa-si etaleze cele mai avangardise idei nerealiste, cele mai excentrice obiecte, cele mai noi tehnologii pe care le au in dotare…avizi de bani, uita de adevarata fericire, care zace intr-un lan de maci, intr-o padure alpina, intr-un munte plesuv, intr-o floare de gradina…; sunt orbiti de finantele pe care le au si incearca sa se convinga ca asta e adevarata viata…incearca sa-i schimbe pe cei din jurul lor, spalandu-i usor pe creier cu privire la forta materiala…se dau pe sine implicit exemplu…
De astfel de oameni e plina Romania…de aceea vreau sa fug departe de aceste superficialitati pretinse “scumpe”, dar de o valoare vida…vreau sa fiu intr-un loc unde sa nu fiu condamnata ca zambesc si ma comport spontan si savurez fiecare element care nu are legatura cu banul…
Vreau cat mai departe de eihttp://www.youtube.com/watch?v=rkRIbUT6u7Q
.
..
Adio…dar la revedere!
Desi nu am petrecut foarte mult alaturi de aceasta minunata prietena si colega, pot spune ca m-am legat enorm de ea; in Sara se gasesc intr-o combinatie originala, toate ideile si principiile germane; onestitate, sinceritate, altruism, un zambet care emana mereu tinerete si pofta de a trai se oglindesc in 2 ochi albastri ca Marea Baltica…; venita din inima Germaniei mele prea iubite, a adus cu ea tot ceea ce e mai frumos; acum a luat totul inapoi, dar a lasat ceva imaterial, care valoreaza mai mult decat o mie de cuvinte…cateva randuri scrise pe o carte, venite din suflet si alese din suflet pentru fiecare dintre noi; ce o face ea acum? probabil admira muntii bavarezi,acoperiti de zapada timpurie; de la fereastra casei, ne va arunca un gand, din cand in cand, catre noi, catre Romania…
Uh…ce noapte….
Poza realizata de Ioan Iorgu
Eveniment-SOIREES DE LA MODE 5-Privire de ansamblu, ce mai noapte, ce mai muzica, ce mai personalitati, ce mai modele, costume, decor, iz boem si parfum extravagant….
Azi, am onoarea sa fiu invitata de un bun prieten(fotograf profesionist-hehe, ii fac reclama), Ioan I., la o prezentare de moda Claudia Castrase; pe fundal se afla “piesa de rezistenta” a serii, pentru care am venit de fapt-un mic recital al Alexandrinei Hristov. Aceasta mareata artista face din melodiile ei, ceva mereu special…aduce de fiecare data ceva nou, o variatiune pe aceeasi tema- tema iubirii, tema dorului de locul numit acasa. Sala “Diplomat” a hotelului Hilton-Athenee Palace te lasa cu gura aproape cascata…; lampadare stravezii de cristal care coboara din tavan, aducand a palatul dintr-o poveste cu Fat-Frumos. Tavanul-un mozaic de sticla galbena si neagra frumos aranjata in stil artistocratic. Coloane corintice imprejmuiesc sala. Iar sunetele vocale ale Alexandrinei rasar timide si delicate din acel gat frumos lucrat de D-zeu…iar sala…sala incurajeaza extazul cu ropote de aplauze…; din cand in cand comentez cu Alexandra si inca 2 prieteni, tinutele; din satin alb, negru si chocolat, rochiile gingase si vaporoase, vor reprezenta, in viziunea Claudiei Castrase, noua moda pentru sezonul primvara-vara 2010. Ioan I. se agita, fara sa-si deranjeze colegii fotografi, si mai face cate o poza; arunca totodata cate o ocheada pur profesionala manechinelor care se opresc in fata lui sa fie pozate…
La acest eveniment participa si cateva persoane care se fac remarcate, inspirand admiratie sau dispret- Monica Columbeanu(scuzati cacofonia), Iulia Vantur, Andreea Raducanu si altele…
Pe fiecare dintre ele le voi prezenta, asa cum le-am vazut pret de o ora, prin prisma mea subiectiva: prin simpla lor prezenta si atitudine pe care o degaja…
Depresia-moartea lenta a zilelor noastre
Poza realizata de Ioan Stoenica
Studiile psihologilor au aratat ca mai mult de jumatate din populatia globului sufera de o anumita forma de depresie(incipienta sau foarte grava). Ce inseamna de fapt depresia?Cum se manifesta ea?Suntem oare cazuri pierdute in fata ei?
Depresia e atat de omniprezenta in societatea actuala, din ce in ce mai exigenta cu sine insasi. Avem tendinta de a deveni perfectionisti, profesionisti. Vrem case, masini, bani…dar foarte putini ne dorim doar liniste si o satisfactie personala care sa nu includa lucrurile materiale. Asta ne face sa fim mai mereu nemultumiti cu noi insine cu cei din jur, fiind factorul primordial care ne conduce pe calea depresiei. Avem asteptari majore, ne evitam pe cat posibil problemele, neinfruntandu-le. Ignorand toate acestea, ne ducem de fapt din ce in ce mai mult in prapastie. Nemultumirea se transforma incetul cu incetul in obsesie, in teama, in incertitudinea privind viitorul. Daca toate aceste lucruri dureaza mai mult de 2-3 saptamani, fara un semn de remediere, suntem sortiti depresiei. Oamenii depresivi in cea mai grava forma, sunt oamenii sinucigasi, sau cel putin care se izoleaza de prieteni, de familie. Depresivii incep prin a nu avea curajul sa ia decizii. Spre exmplu, decizia de a-si constientiza problema si a o infrunta. Ce pot face ei in astfel de situatii? Prima varianta, este cea mai simpla, dar extrem de primejdioasa si anume-sa nu faca nimic. Depresia, devine in timp o boala psihica ca paranoia, schizofrenia si altele ca acestea. Cu siguranta ca ati vazut cel putin o data pe strazile din jurul dumneavoastra, oameni bolnavi care vorbesc de unii singuri, care injura, beau in nestire si care ajung la o degradare fizica si morala. Toti acestia au inceput prin a fi depresivi. Exista oare solutii? La orice problema exista…; mersul la psiholog,(desi e destul de greu sa-ti gasesti unul la fel de bun, pe masura banilor ceruti, in Romania), dar cea mai ieftina si eficienta este apelarea la prieteni. Simpla discutie cu ei, simplul schimb de pareri, ne aduce beneficii inconstiente si ne face sa ne simtim mai…impliniti. Putem de asemenea sa citim carti de specialitate, care ne invata intr-un limbaj deloc pompos, cu exemple, cum sa iesim din diverse situatii. Edituri romanesti care distribuie astfel de carti sunt cele gen “Curtea Veche”. Dansul, sportul, arta sunt cele mai nobile si sanatoase metode in care ne putem exprima temerile si dorintele…
Asadar, sa nu ne lasam prada exigentelor noastre egocentrice si sa vedem viata cu alti ochi-calzi si siguri pe ei…Succes!
Zambeste!
Psihologii sustin ca daca zambesti chiar si fara ai un motiv anume timp de doar 2 minute, in organismul tau se emana o serie de hormoni benefici, printre care serotonina, bine cunoscuta ca “hormonul fericirii”…asadar cu un mic efort te poti simti in al noulea cer.
De fiecare data cand ies din blocul acela obscur, imi astern zambetul pe fata; e asa de frumos cand stii ca te simti bine in pielea ta si inspiri incredere in tine nu numai tie ci si celor din jur…e o senzatie minunata cand trecatorii aceia tristi si abatuti de griji, de asa-zisa “criza” economica si sentimentala, se trezesc brusc si pe fata lor se intrezareste un suras natural, spontan…; daca toti am fi asa de veseli, am trai intr-o societate armonioasa, iar vanzatoarea din colt nu ne-ar mai servi cu atata sictir ci ar participa si ea la buna dispozitia noastra; cand zambesti totul pare asa de usor, te incarci cu energie…”toate astea sunt clisee” ar spune unii; nu sunt clisee, ci e realitatea, nu costa nimic, ci te costa doar drumul catre fericire…
